Nu uita să fii copil….

1
2 ani
2
22 de ani
3
22 de ani
4
Nu uita!
La 7 ani:
M-am trezit de dimineaţă şi mă plâng că trebuie să mă duc la şcoală şi îmi doresc să mă fac  mare să mă am serviciu ca mami, să port tocuri la fel ca mami, să mă uit la televizor până târziu la fel ca mami.
    La 14 ani:
M-am trezit de dimineaţă  şi mă vait că trebuie să mă duc la şcoală şi îmi doresc să devin adult să pot face tot ceea ce-mi doresc.
    La  18 ani
M-am trezit pe la ora  11 şi îmi doresc să se termine o dată cu liceul  şi să scap şi de examenul de bacalaureat,să îmi caut un loc de muncă să am proprii mei bănuţi.
    La 20 de ani:
M-am trezit, astăzi n-am mai ajuns la facultate  poate mă duc  mâine oricum trebuie sa ajung la muncă pentru 6 ore  şi abia aştept să iau salariu să îmi cumpăr tot felul de „cârpe”.
   La 22 de ani:
Mă trezesc obosită  după cele aprope 13 ore de muncă  pe la ora  9:30 şi îmi tot pun întrebarea: Ce dracu o fi fost în capul meu de îmi doream atât de mult să mă fac  mare?? Ce peştişor de aur,  Zână Măseluţtă,  Moş Crăciun  mi-au ascultat dorinţa şi m-au făcut aşa de repede adult cu multe responsabilităţi, griji şi gânduri?  Acum mă gândesc cât de simplă şi frumoasă era copilăria mi-e foarte dor de copilărie. Dacă atunci mă jucam cu păpuşile,  şotronul, de-a v-aţi ascunselea iar singura responsabilitate pe care o aveam era aceea să învăţ şi să împerechez şosetele ( şosetele nu prea le  împerecheam nici atunci iar acum nu o fac deloc:)) ) acum sarcinile au crescut, viaţa s-a schimbat, copilăria s-a terminat.
Îmi vin în minte cuvintele tatălui care îmi spunea când eram micuţă, că îmi va fi foarte dor de copilărie  de ani de şcoală, de orerele de „nani”  de după-amiază, eu pe atunci fiind copil rebel mereu mă certam cu el şi îl contraziceam spunându-i că: „Nu „,a avut foarte mare dreptate dar n-am să-i spun asta niciodată în faţă nu am curajul  şi probabil nici nu va citi acest articol, dar tată să şti că acum îţî dau dreptate este trist că nu mai pot da timpul înapoi să mai fiu copil măcar pentru o zi. Tata îmi spune că pentru el voi rămâne copil mereu şi asta mă face mai fericită oricum nu sunt nici acum foarte matură dar nici 5 ani nu mai am,acum majoritatea timpul îl petrec la muncă şi număr orele până la terminarea programului,dar de când cu blogul timpul parcă trece mai repede şi cu folos.
Valeriu Butulescu spune : „Copilăria.Singurul paradis pierdut”paradisul meu s-a pierdut simt asta în fiecare seară când ajung acasă şi nu mai suntem toţi fraţii la masă nici măcar toţi acasă nu mai ne putem strânge ca înainte să ne jucăm, certăm, ajutăm, uităm la desene, stricat fardurile mamei şi pus capcane bunicii. Pe 6 decembrie este Moş Nicolae  şi îmi aduc aminte când eram micuţi mami ne dădea sarcina să facem ghetuţele frumoase pentru că altfel moşul nu va mai trece pe la noi  şi noi eram asa încantaţi şi nerăbdători de venirea moşneagului  dimineaţa era o nebunie eram atât de fericiţi  acum nimeni nu-şi mai pregăteşte ghetuţele şi ştim că oricum este doar o poveste.
Da,paradisul meu s-a pierdut dar”copilăria este o stare fără vârst㔺i nu voi înceta să nu mai fiu copil chiar daca vârsta îmi va bate la uşă cu cei 60 de ani, voi păstra un loc pentru copilărie, inocenţă, puritate şi iubire, oricum am foarte multe amitiri care îmi alimentează prezentul. Viaţa este frumoasă şi merită trăită la orice vârstă dar copilăria este etapa magică a vieţii.
Hei, tu! Da, da, tu care citeşti asta acum  să nu uiţi să fii copil !
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s